duminică, 1 noiembrie 2009

Povestea TA din Ajun


Noi credem în poveşti. Cu atât mai mult în poveştile noastre pe care le împărtăşim cu căldură celor dragi.

Lansăm pentru tine, iubitorule de Crăciun, o nouă provocare. Vrem să ştim care este "Povestea TA din Ajun". Vrem să ştim ce vise ai şi ce poveşti împărtăşeşti cu cei dragi în jurul bradului. Lasă-ne un mesaj (fie sub forma unui comentariu, fie sub forma unui mail la spiritul.craciunului@yahoo.com), iar noi ne vom bucura să citim "Povestea TA din Ajun".

(Adina Iacob)

ţii ochii închişi, pui degetul pe hartă şi acolo te duci... unde vezi cu ochii!

aşa-i spunea mereu mama înainte de culcare, era povestea lor preferată, pentru că avea mereu
un alt început, iar sfârşitul era întotdeauna imprevizibil, căci de cele mai multe ori îl visa

dormea cu globul pământesc pe noptieră, era jucăria lui preferată, singura.
îl primise cadou de la tata, de Crăciun, în anul când murise bunicul,
reputat profesor de geografie la facultatea din oraşul natal

era... magic! ca orice moştenire de familie, fusese alintată de trecerea anilor.
timpul îşi lăsase cu blândeţe amprenta pe sfera colorată, axul metalic îi scârţâia puţin
atunci când o învârteai, însă numele statelor erau intacte, semn că fusese pe mâini grijulii

suportul era din porţelan masiv, alb, iar semiluna metalică pe care era fixat axul său
strălucea ca un crai nou, la lumina lămpii de birou

era mai mult decât o jucărie, era un bibelou!
singurul care scăpase de sub lăbuţele motanului, în afara celor din vitrină, desigur,
şi singurul glob care nu putea fi atârnat niciodată în bradul de Crăciun,
căci nu se îndura să-i desfileteze vreun şurub, el,
meşterul strică-tot-repară-dacă-se-mai-poate,
care dezasambla tot ce putea fi desfăcut în mai multe piese

viitor inginer, pesemne!


şi-acum îl are tot pe noptieră, însă în camera fiicei sale, şi zâmbeşte câteodată la gândul că
şi mama lui ar zâmbi dacă ar şti că povestea lor preferată este nemuritoare...


- tati, tati, unde mergem în seara asta?

- acasă la Moş Crăciun, fulguşorul tatii!

10 comentarii:

Emil Pantelimon spunea...

Crăciunul este o poveste în sine.

La mine în familie (familia Adolescent), Crăciunul este tot ceea ce aşteptăm cu toţii, în fiecare an. Nu pot egala cu nimic acea stare în care lucrez de dimineaţă până seara în "laboratoarele lui Moş Crăciun", acolo unde se pregătesc acţiunile comunitare şi serile de colinde.

Nu poate nimeni să îmi ofere ceva mai energizant decât serile de colinde în care batem în lung şi-n lat orăşelul în care trăiesc.

Tot aşa, cina de Crăciun şi împodobirea pomului rămân cele mai energizante şi încărcate de emoţie momente ale iernii.

Sunt dependent de Crăciun, iar Povestea mea din Ajun este Povestea Adolescent, la care construiesc alături de bunul meu prieten, Bebe, încă din clasa a patra. E Povestea în care visele se îndeplinesc, iar gândurile noastre devin realitate.

Anonim spunea...

Încă de când eram micuţă aşteptam cu nerăbdare Crăciunul...stăteam cu părinţii şi cu fratele meu până spre dimineaţă, împodobeam bradul şi cântam colinde, iar mama şi tata ne ridicau pe amandoi şi unul cu o mână, celălalt cu o mana puneam vârful... apoi stăteam culcată sub brad şi mă uitam în sus la toate globurile şi bomboanele din el şi îmi aminteam de Crăciunurile trecute.. mergeam la colindat şi când mă întorceam venea Moş Crăciun[până pe la 7 ani] şi îi spuneam poezii.. mai târziu cadourile erau deja puse sub brad, no more Santa... Însă anul trecut mi-am dat seama că defapt nu am simţit cu adevărat Crăciunul până atunci... şi asta doar după ce m-am implicat in organizarea festivalului Adolescent şi după ce am mers la colindat trei zile, după ce nu mai aveam voci, după ce am văzut foarte multe persoane fericite că încă mai sunt oameni cărora le pasă de spiritul Crăciunului, mi-am dat însfârşit seama că defapt, Crăciunul e un sentiment de un miliard de ori mai plăcut, un sentiment care nu poate fi exprimat în cuvinte... povestea mea de Crăciun este povestea a tot ceea ce ţine de festival şi a momentelor minunate petrecute alături de cei dragi... de familie, alături de PRIETENI!

Maria B.

Anamaria spunea...

Hmm…Ajun de Craciun…miros de cozonac, colinde, bradul verde, beculetele colorate si bineinteles suspansul, emotia…

Ajunul Craciunului imi aduce o multime de bucurii si surprize. Totul incepe in Laboratorul lui Mos Craciun impreuna cu toti spiridusii.Imi aduc perfect aminte acele zile. Seara mereu ne prindea facand cate ceva, ba impachetand jucarii, ba confectionand ornamente, sau chiar repetand colinde, sau pur si simplu uitandu-ne impreuna la un film. Urmau apoi, zilele de colinde, colindam impreuna orasul, sunetul de tamburina sau de chitara vestea sosirea noastra. Noaptea de Craciune era ceva cu adevarat magic, momentul pe care il petreceam impreuna, o masa mare, un brad si multe multe luminite si colinde, poate o mafia si scurtele minute in care toti priveam cu fetele fericite la brad fara a scoate un cuvant.

Momente cu adevarat magice. Trebuie doar sa visezi si in Laboratorul lui Mos Craciun visele se implinsesc.

Popa Iscu Anca spunea...

Ajunul Craciunului....mmmm...cate amintiri
Se aud colindatorii pe scara blocului...
In casa e cald si bine...
Deodata "Cioc!Cioc!"...colindatori la usa...deschid..colindele-mi umplu sufletul de magia Craciunului...
miros de bunatati facute de mama....
ar fi prea multe de spus ca sa ma rezum la o singura poveste
asa ca am sa revin cu un nou comentariu, pentru a detalia cate una...
apropo, felicitari pentru initiativa si multumiri Mariei Buftea care m-a anuntat

Alinuţa spunea...

Povestea mea din Ajun?
Este tot ceea ce astept timp de 1,2,3,4… 365 de zile in total! 366 in anii bisecti… Inseamna mii de persoane (public si colindatori) care iti zambesc cand le oferi un ceai fierbinte in frigul iernii. Inseamna o sete de bunatate…pe care o cauti un an intreg. O sete potolita in doar 3 zile! O stare de euforie care, chiar te face sa te simti mai aproape de Dumnezeu! Pana acum 2 ani…mi se pareau cuvinte mari, povesti … dar sunt o normalitate! Si ma bucur ca am parte de ea…
Anul trecut…m-a rapus oboseala… Dupa ce am cantat si am “degustat” 3 zile la rand…am adormi! Am adormit in casa Adolescent, undeva pe la 5 dimineata…la caldura, langa luminile pomului de Craciun, langa prieteni, pe patul unde…pfffu mai bine nu zic cati dintre noi si-au pus fundul! dar…a fost o senzatie unica pentru mine. O pace sufleteasca, un sentiment de bucurie si implinire, la un loc, cum nu am mai simtit pana in acel moment. Cred ca am adormit cu zambetul pe buze…pentru ca zambind m-am si trezit!
Sincer, am intrat din greseala in visul asta… dar stiu sigur ca nu vreau sa mai plec!
Multumesc visatorilor! :)

Robitzy spunea...

Povestea mea de Craciun...hmm...nu este chiar povestea MEA pentru ca nu pot avea o poveste de unu singur. Insa putem scrie o poveste cu totii...Sa fim autorii si tot odata cititori povestii care aduce zambet pana si pe cel mai trist chip... povestea care aduce zapada...fiecare fulg conteaza daca poti sa te bucuri de el...Sa stai impreuna cu prietenii tai si sa auzi vocile calde a colindatorilor de tuturor...Sa beti un ceai fierbinte, un vin fiert cu scortisoara si cu coaja de portocala.Sa simti cum aroma iti incalzeste trupul in timp ce fulgi de zapada cad usor pe fata ta. Inchizi ochii si te imaginezi inconjurat de toti cei pe care ii ai la suflet,toti cei dragi, familia,prieteni pana si fosta ta prietena e acolo...ii vezi pe toti...toata lumea zambeste. De ce nu ar face-o? Totul e minunat. Afara e frig si totusi simti o caldura patrunzatoare.E caldura Craciunului.Nu-ti lipseste nimic...Toate problemele se departeaza.Fiecare lacrima se transforma intr-un fulg.Totul e acoperit de zapada.Un baietel arunca cu un bulgare in tine.Ii zambesti si ii transmiti "Sarbatori Fericite!".Te uiti la el si te gandesti la cum ar fi lumea daca ar impartasi inocenta baietelului.E Craciunul, orice se poate intampla.Miracolele se intampla tot timpul.Doar ca trebuie sa incetam sa le cautam si ele vor aparea. Nu renuntza la speranta!:)...Asa suna povestea mea.Povestea Noastra:)

Anonim spunea...

Afara e frig..dar in sufletul meu e cald. Astept Craciunul.. Mi-as dori sa fiu intr-un pustiu…sa ninga si sa stau seara langa un foc,cantand colinde. Sa privesc lucearaful gandidu-ma la ce va fi maine. Visez..pentru ca imi place,e lumea mea si stiu ca daca vreau,pot! Da,pot sa ajung undeva departe,frigul nu ma va tine in loc.Voi trece peste toate gandindu-ma ca acea caldura a zapezii ma va face sa simt Spiritul Craciunului…sa simt caldura sa precum cozonacul pe care bunica il face cu mare dragoste ..sa ma simt ca un glob din bradul de Craciun,plin de stralucire si lumina,sau ca un fulg picat din cer in palma unui copil.. Nu cer nimic din ce nu pot primi..pentru ca stiu ca El ma va ajuta sa merg mai departe. Si cand voi fi in acel pustiu am sa strig in gura mare Sunt fericita!
Craciunul a sosit!


Georgy

Boro spunea...

Povestea mea din Ajun?.....pai povestea mea suna asa...ma scol dimineața ma duc la metrou voi știți ce-i acolo nimic nu e nou.....ba nu,nu începe asa .Ajunul e unic.E unic deoarece doar atunci ai Winamp-ul plin de colinde și acel miros de cozonac iti imbata sufletul...apoi vine seara si pleci sa vestești nașterea lui Hristos.Ajunul e genial pentru ca atunci poti sa mergi cu clasa la cel mai rau(sever) prof si el sa-ti zambeasca si sa te serveasca cu ceva.Apoi mai e si bradul...fara a lua in considerație ca chelim padurile nimic nu se compara cu bradu care se inalta falnic in fata ta atunci cand vii din gerul cumplit de afara. Si inca un avantaj. VACANTA:)) asta e viziunea mea despre Ajun.Si nu am fost in festivalul Adolescent (sadly).

Fecioara Maria spunea...

Eu cand ma gandesc la Seara de Ajun ma gandesc mereu la ceva ffff special... seara in care eu am nascut. Mi-a fost greu la inceput, insa Dumnezeu m-a ajutat sa-L nasc pe insusi Mantuitorul nostru, Domnul Iisus Christos. Cred ca a meritat efortul din moment ce inca se mai pomeneste acea zi.

Anonim spunea...

Crăciunul este: mirosul de portocale desfăcute, căutatul cutiilor cu globuri, legarea bomboanelor cu aţă cu acel nod pe care l-am învăţat greu, zăpadă până la brâu, plimbări cu sania, prăjitură cu cremă de lămâie, miros de lemne tăiate, miros de foc proaspăt aprins în sobă, deznodarea instalaţiei, răşina lipicioasă pe mâini, rămasă de la cioplirea bradului, bucuria de a primi cadoul de Crăciun, indiferent care ar fi acela, familia alături, privitul bradului cu instalaţia aprinsă, primirea colindătorilor, momentele de neuitat petrecute alături de cei dragi, sms-urile care vin şi pleacă neîncetat, zâmbetul permanent, liniştea interioară, colindatul firmelor, profesorilor şi cunoscuţilor, Singur Acasă 1, 2 şi 3, vacanţă, somn până la 12, ciocolată, festival, prieteni, iubiri, amăgiri... şi câte multe altele mai sunt, dar nu pot fi scrise.